Elevii de la Colegiul Național ”Alexandru Ioan Cuza”(CNAIC) au făcut ca spiritul Căciunului să ajungă și în sufletele fetelor de la Centrul de Educație Incluzivă Mihălceni, deveninind astfel spiridușii lui moș Crăciun. La inițiativa profesoarei Elena Vișinescu, voluntarii clubului IMPACT CNC au preluat din timp scrisorile fetelor și s-au îngrijit ca acestea să primească tot ce i-au cerut bătrânului darnic. Fetele au primit jucării, dulciuri, îmbrăcăminte, telefoane, chiar și un laptop. Elevii au strâns donațiile, au făcut cumpărături, au împachetat cu mult mult entuziasm cadourile pentru fiecare copil în parte și cu aceeași dragoste au mers ieri la Mihălceni pentru a le împărți fetelor din centru. Aici, elevii au fost însoțiți de profesoarele Loredana Diac și Elena Vișinescu, director adjunct al CNAIC.
Trebuie spus că acțiunea este una cu tradiție în mijlocul elevilor cuziști și face parte din proiectul ”Sărbători și pentru ei”-ediția 2019. Proiectul este inițiat și coordonat de profesoara Loredana Diac. Cu dragoste și dăruire pentru oameni, profesoara a reușit să atragă în juru-i copiii cu suflet mare din liceu, pe care i-a mobilizat și i-a făcut să înțeleagă că magia sărbătorilor trebuie să fie pentru toți, iar bucuria de a dărui unor semeni mai puțin norocoși e unul dintre darurile pe care trebuie să ni le facem noi toți.
”Bucuria revederii, fericirea de a dărui, emoții, lacrimi….Pentru toate acestea vă mulțumim dragi cuziști! prin implicarea voastră, ați reușit să faceți fericite 80 de fetițe din centrul școlar de la Mihălceni și să transmiteți spiritul Crăciunului în mijlocul lor prin intermediul unor spiriduși inimoși și sensibili. Vă dorim sărbători fericite alături de familiile voastre și să nu uitați să le mulțumiți părinților și bunicilor voștri pentru dragostea cu care vă înconjoară în fiecare zi”, le transmite profesoara Loredana Diac tuturor celor care au ales să se implice în proiect.
Ce spun voluntarii…
”Sincer, mă așteptam să intru într-un loc rece, trist în care se află zeci de suflețele, fără nici o vină, pe chipul cărora să văd suferința că nu au familia aproape nici măcar în apropierea sărbătorilor. Spre surprinderea mea nu a fost deloc așa. Am intrat și am văzut cum se bucurau din inimă, cum aveau lacrimi de bucurie în ochi și cum așteptam de la noi toată dragostea pe care le-o puteam oferi. Era un loc atât de cald, datorită zâmbetelor și veseliei lor. Când mi-au sărit în brațe, de parcă mă cunoșteau de o viață, am simțit atât de multă iubire din partea lor, iubire adevărată, de parcă noi eram familia lor. Atunci am realizat că ele chiar sunt norocoase că știu să se bucure de lucrurile mărunte din viața lor, ceea ce probabil nu ar fi făcut dacă nu se aflau în această situație. Este trist dar adevărat. Mă bucur din suflet că am putut să fiu în mijlocul lor și că pentru câteva ore m-am bucurat și eu de bucuria lor”, spune Maria Decusară, elevă în clasa a X-a F.
”Vreau să spun că experiența aceasta chiar m-a ajutat foarte mult și, cu siguranță, pe fiecare dintre noi , să realizăm cât de norocoși suntem pentru ceea ce avem, pentru că avem o familie, pentru că avem un loc pe care îl putem numi ”acasă” și pentru că avem parte de foarte multe lucruri pe care alți copii nu și le pot imagina”, e concluzia Cristinei Costache de la clasa a X-a F
