Ionuț Anghel, tânărul IT-ist din Mărășești care are nevoie de transplant pulmonar, duce în continuare o luptă nedreaptă cu boala rară de care suferă. Tânărul are nevoie de transplant de plămâni, dar cum birocrația din sistemul sanitar românesc nu are nici un fel de aplecare spre problemele acestor bolnavi, nu-i rămâne decât să spere și să se roage să mai trăiască până când va putea beneficia de transplant.
Până atunci însă, Ionuț are nevoie de noi toți pentru a trăi. Acum, el are nevoie de un concentrator de oxigen portabil mai puternic pentru a putea respira dat fiind faptul că plămânii lui sunt tot mai plăpânzi. Un astfel de aparat costă peste 10 mii de lei, destul de mult pentru o tânără familie care cheltuie lunar mii de lei pe medicamente care să îl țină în viață pe Ionuț.
Ionuț Anghel va împlini 33 de ani pe 26 ianuarie și nu își dorește de la viață decât să trăiască, își dorește să poată respira, să urce scările, să meargă cu fiul lui în parc, să își țină copilul în brațe fără ca acest lucru să fie un efort, își dorește lucruri atât de simple pentru noi toți, dar care pentru el sunt aproape imposibil de realizat.
Din anul 2011, Ionuț Anghel a luptat în continuu să se vindece, primind diverse diagnostice și scheme de tratament, fără rezultate însă. În 2018, viața lui a luat o întorsătură dură: medicii din România și o echipă de medici din Austria au concluzionat că singura lui șansă de supraviețuire o constituie transplantul pulmonar. De atunci, Ionuț a bătut pe la toate ușile sistemului sanitar, unele mai deschise, altele zăvorâte complet, pentru a putea ajunge pe lista de transplant a autorităților române, listă pe care a fost pus în iunie 2019. Viața lui e o aventură dură, o luptă contracronometru, o luptă nedreaptă, cu o boală nemiloasă, pe de o parte, pe de altă parte cu un sistem sanitar depășit de realitatea bolnavilor cu boli grave sau rare ce necesită un transplant cât mai urgent pentru a mai avea o șansă la viață.
Fire optimistă, Ionuț continuă să spere și să viseze că va veni o zi în care se va putea bucura de aer.
”Și noi, cei bolnavi, avem visuri și speranțe de viitor! Și noi suntem oameni ca și voi … care încă mai sperăm la un viitor mai bun! Eu am niște visuri mari, mari de tot, se poate spune … sper să respir ca și voi, normal! Cel mai mare vis, care pare de neîndeplinit!
Au trecut 2 ani … de când am început să simt că se termină aerul la mine! 2 ani, o perioadă scurtă, însă mie mi-a părut o eternitate! 2 ani în care am crezut că se poate face ceva și pentru mine, la mine acasă (în România) cu doctorii noștri. 2 ani din care, aproximativ 1 an și jumătate m-am zbătut să ajung pe o amărâtă de listă de transplant. Am bătut la atâtea uși … unele s-au deschis altele, când m-au văzut, s-au zăvorât! 2 ani în care mi-am supus familia, fără voia mea, la un chin și stres psihic zilnic … 2 ani de când Nora (soția mea) a trăit și trăiește în continuare cu gândul că trebuie să stea trează ca să-mi vegheze somnul, să nu rămân fără aer prin somn și să mor … 2 ani în care am simțit cum e să mori puțin cu puțin … 2 ani în care am simțit empatia oamenilor, cât și disprețul și ostracizarea din partea lor pentru faptul că sunt bolnav … 2 ani în care am băgat (și voi mai băga, dacă-mi doresc să mai trăiesc) zeci de mii de lei în medicamente, care ar fi trebuit să fie gratuite doar dacă aș fi stat internat în spital (dat fiind faptul ca am o boală care-mi afectează sistemul imunitar, având un sistem imunitar cu deficiențe majore – aproape de 0 – dacă aș sta internat în spital, riscul de a lua diferiți germeni sau bacterii care să-mi pună capăt vieții este major) … 2 ani în care (mi) ni s-a promis că se vor schimba multe în cadrul programului de transplant pulmonar și vom avea o șansă să-l facem și să respirăm/trăim normal … 2 ani în care, poate dacă eram în altă țară din UE, eram rezolvați demult … 2 ani în care am sperat ca într-un final, cei ce ne conduc să ne arate o deschidere și să nu aștepte să murim ca să scape de problema noastră (a transplantului pulmonar) … 2 ani în care mi-am dorit și încă îmi doresc ca Matei să crească cu un tată …2 ANI!!! Oare mai pot? Oare mai … rezist(ăm)?”, este strigătul lui Ionuț.
E și în puterea noastră să-l ajutăm să își împlinească cel mai mare vis, acela de a respira singur. Ionuț a mai primit sprijinul semenilor și în 2018 când a mers la investigații și tratament la Viena. Oameni cu suflet mare au pus umărul atunci ca Ionuț să continue lupta. Acum el are din nou nevoie de susținere și împreună putem face ca lucrurile să se întâmple.
Toți cei care vor și pot să îl ajute pe Ionuț Anghel să câștige timp și lupta cu boala o pot face donând în conturile lui deschise în lei și euro precum și prin PayPal.
Titular : GEORGE ANGHEL
IBAN : RO66 RZBR 0000 0600 0815 6517
Moneda : RON
Nume banca : Raiffeisen Bank
Cod Swift : RZBR Robu
Titular : GEORGE ANGHEL
IBAN : RO53 RZBR 0000 0600 2000 1809
Moneda : EUR
Nume banca : Raiffeisen Bank
Cod Swift : RZBRROBU
PayPal: anghel_ionut_g@yahoo.com
