Legenda lui Moș Nicolae

0
40

În noaptea de 5/6 decembrie se spune că Moș Nicolae vine la geamuri și vede copiii care dorm și sunt cuminți, lăsându-le în ghete dulciuri și alte daruri, însă tot el este acela care-i pedepsește pe cei leneși și neascultători. În dimineața de Sf. Nicolae, copiii cuminți găsesc daruri în ghetuțe. E un obicei vechi, nu numai la români, de a face cadouri în această zi. Spre deosebire de Moș Craciun, Moș Nicolae nu se arată niciodată. De altfel, povestea darurilor împărțite pe furiș în această noapte începe din vechime.

 Sfântul Nicolae a ajutat trei fete sărmane

Se spune că însuși Sfântul Nicolae a ajutat trei sărmane fete din orașul său, aducându-le dar de zestre, noaptea, fără a fi văzut. Casa în care trăiau cele trei surori era mai mult decât săracă. Tatăl lor plănuia să-și vândă fetele, crezând că astfel se va chivernisi. Plânsetele și rugămințile fiicelor sale nu l-au înduplecat pe bătrânul cu suflet negru. Sfântul Nicolae a aflat despre nenorocirea ce se petrecea nu departe de locuința sa. Noaptea, pe furiș, el a aruncat o pungă plină cu galbeni în camera fetei celei mari. Astfel ea a reușit să se mărite curând. La fel a făcut Moșul și în următorii doi ani, iar sora cea mijlocie și apoi cea mică au reușit să se așeze la casele lor. De atunci și până în zilele noastre, în fiecare noapte a Sfântului Nicolae, cei dragi nouă, și în special copiii, primesc daruri, de la Moșul care nu li se arată niciodată.

Cine e Moș Nicolae?

Cunoscut în Transilvania și sub numele de San-Nicoară, Sfântul Nicolae este cel mai popular sfânt în Ardeal. Sărbătoarea lui a generat un adevărat folclor, de la darurile de Moș Neculaiși până la obiceiurile și legendele diferențiate de la sat la sat. Născut în cetatea Patara din ținutul Lichiei, din Asia, Sfântul Nicolae (in limba greacă ”biruitor de popor”) s-a dovedit de timpuriu alesul Domnului, uimind de mic copil prin minunile pe care le făcea. După ce i-au murit părinții, Nicolae și-a împărțit averea săracilor și a întemeiat mănăstirea Sionului de lângă Mira, capitala Lichiei, călătorind ca prelat la Ierusalim.

Creștinii acelor timpuri au păstrat memoria numeroaselor sale minuni (readucerea la viață a unui corăbier căzut de pe catarg, vindecarea unor boli incurabile, oprirea, prin rugăciune și post, a furtunii de pe mare s.a.). În ultima parte a vieții s-a retras la mănăstirea ctitorită de el, a Sionului, unde a fost înmormântat la 6 decembrie 352. După opt ani, împăratul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserică, în cartierul Vlaherne, cu hramul numelui său. Ducându-se vestea că din mormântul său izvorăște mir, creștinii din întreaga lume au făcut pelerinaj, vindecându-se de boli incurabile.

Din veacul al XIX-lea, mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se păstrează la Biserica Sf. Gheorghe Noi din București, unde se găsește și mormântul Sfântului voievod martir Constantin Brâncoveanu cu cei patru fii ai săi. Numeroase biserici din țară și mai ales din Ardeal au hramul Sfântului Nicolae.