Duminică seară, în Polivalenta din Focsani, am avut din nou parte de un meci de handbal foarte disputat, dar pe care au avut grijă să îl strice observatorul partidei, Bogdan Anton din Iași și cei doi arbitrii, unul din Buzău , Ionuț Velișca și Ciprian Popa din Galați . De nenumărate ori pe parcursul meciului, din tribune, au fost apostrofări la adresa manierei de arbitraj, doar într -o singură direcție , cu faze de joc identice, judecate parcă după două regulamente total diferite.
Fluierul final a venit cu spectatorii în picioare scandând “ Rușine – Rușine ”, din sute de piepturi, dar, foarte important, cu cei doi arbitri care au stat cu spatele la spectatori, neavând curajul să îi privească în ochi în acele clipe. Au părăsit repede și pe furiș sala , cu capul în pământ . Este, din păcate, imaginea dură, dar care reflectă cel mai fidel situația în care a ajuns handbalul românesc. Revenind la partidă, echipa noastră, CSM Focșani 2007 a întâlnit Minaur Baia Mare. O partidă care inseamna și altceva decât orgoliu, palmares, doar pentru echipa băimăreană. Pentru băieții noștri era doar dorința de a juca handbal, la cel mai înalt nivel și de a le oferi suporterilor o victorie în fața finalistei din acest sezon a EHF European Cup. Ar fi avut toate șansele sa facă acest lucru dacă nu s-ar fi opus cei trei, observatorul mai sus amintit și cei doi fluierași, care, împreună , au lipsit la orele de etică. Într-o țară normală ar trebui să lipsească de la delegări o foarte lungă perioadă de timp de acum înainte, în urma prestației execrabile pe care au avut-o în meciul de aseară.
Este trist atunci când ierarhiile se stabilesc în spatele ușilor închise, înaintea jocurilor sportive în sine și nu pe teren. Minaur este angrenată în lupta pentru ocuparea unui loc care va duce și în sezonul următor într-o cupă europeană, așa cum și în urmă cu trei zile, Constanța era angrenată într-o luptă similară. Ambele meciuri au fost făcute praf de arbitrii și observatorii celor două jocuri. Nimic nu este întâmplător. Sperăm ca odată cu intrarea în drepturi a noii conduceri de la FRH, nu se vor mai repeta astfel de situații. Este dorința cea mai mare, de ani de zile, a iubitorilor handbalului și a sportivilor din teren…dorința ca handbalul să se joace doar pe teren, pentru spectatori. Este singura șansă ca la nivel de echipe naționale să revenim acolo unde am fost odată. Foarte sus! Singura șansă !
Surse video: Virgil Iordache și SDV TV
