Securitatea avea în județul Vrancea, în ultimul an al regimului comunist, o rețea informativă extinsă în școli și licee, în care erau implicate inclusiv cadre didactice. Documente din arhiva fostei Securități, prezentate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) pe pagina de Facebook a instituției, arată că elevii erau supravegheați, iar unii dintre ei erau vizați pentru recrutarea ca surse.
Un plan de muncă al Inspectoratului Județean Vrancea, datat 3 ianuarie 1989, arată că rețeaua școlară aflată în responsabilitatea serviciului de informații interne era „asigurată” cu 9 informatori și 270 de persoane de sprijin. Dintre acestea din urmă, 64 erau cadre didactice. Mai existau 7 rezidenți, 25 de „surse cu aprobare”, tot cadre didactice, și 11 gazde.
Separat, opt licee aflate în raza serviciului de contrainformații economice erau acoperite cu alte 153 de persoane de sprijin, dintre care trei cadre didactice, precum și cu 9 rezidenți și 7 surse cu aprobare.
Elevi și profesori aflați în supraveghere
Documentul arată că 14 persoane erau urmărite în cadrul așa-numitei „supravegheri informative”: 11 cadre didactice și trei elevi.
În evidențele Securității mai apăreau profesori aparținând cultului „Creștini după Evanghelie”, cadre didactice care aveau rude sau relații în străinătate, profesori care lucraseră peste hotare, elevi care trecuseră ilegal frontiera și 96 de descendenți ai unor persoane catalogate de regim ca având „antecedente politice sau penale reacționare”.
Printre categoriile care urmau să intre în supraveghere se aflau elevii considerați „problemă”, inclusiv cei cu multe absențe sau cu „tendințe de constituire în grupuri”, dar și elevii și profesorii cu preocupări religioase ori cu legături considerate suspecte cu cetățeni străini.
Planul prevedea inclusiv completarea probelor de scris ale elevilor de liceu, în special ale celor din clasa a IX-a, precum și verificarea elevilor și profesorilor care solicitau călătorii în străinătate.
Surse căutate în licee, discoteci și localuri din Focșani
Un alt document, din 30 octombrie 1989, stabilea noi recrutări în mediile frecventate de tinerii din Focșani. „Persoane de sprijin”, adică surse care furnizau informații Securității, urmau să fie căutate la cofetăria Mihai Eminescu, la discoteca Casei de Cultură, la cofetăria Intim, în localul Ciocîrlia sau printre tinerii care participau la vizionări video organizate în locuințe.
Securitatea urmărea recrutarea unor surse și din comunități religioase, dar și din mediul școlar și cultural.
Planul menționează explicit recrutarea unei persoane de sprijin din formația de teatru a Liceului Alexandru Ioan Cuza, a unui elev din formația de teatru a Liceului Unirea și a unui elev din formația de teatru a Liceului Industrial nr. 1 din Focșani. Erau căutate surse și în redacțiile revistelor „Revista Noastră” și „Preocupări”.
Unele dintre termenele de recrutare erau stabilite pentru primele luni ale anului 1990, planuri care nu au mai putut fi aplicate în forma prevăzută după căderea regimului comunist în decembrie 1989.
Unul dintre cei responsabili cu recrutarea surselor iar maiorul Toader Ghețu, fost șef al Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Vrancea.
CNSAS: părinții nu erau informați
CNSAS arată că documentele prezentate provin din județul Vrancea, dar susține că mecanismul recrutării minorilor era folosit în întreaga țară. Contactarea copiilor se realiza cu sprijinul unor cadre didactice, fără ca părinții să fie informați.
„Recrutarea şi contactarea iniţială a copiilor de către Securitate nu putea fi realizată fără ştirea şi concursul cadrelor didactice, de exemplu, directorul şcolii sau dirigintele clasei”, arată CNSAS.
Instituția precizează că minorilor recrutați li se cerea să semneze angajamente prin care se obligau să nu discute cu nimeni despre legătura lor cu Securitatea și despre informațiile pe care urmau să le furnizeze.
