1Ionuț Anghel, tânărul din Mărășești care aștepta de câțiva ani un transplant de plămâni , a murit luni. Statul român s-a dovedit incapabil să îl ajute și, la fel ca alte persoane aflate într-o situație asemănătoare, acesta s-a stins din viață la numai 33 de ani. Ionuț Anghel a luptat cât a putut de mult pentru a trăi și pentru a-și putea crește băiețelul, însă cei care au trecut rând pe rând pe la conducerea Ministerului Sănătății nu au fost capabil să îl ajute. Aceștia au făcut numai promisiuni în decursul timpului, până când a ajuns într-o stare foarte gravă.
În țara noastră, Ionuț Anghel nu a putut beneficia de un transplant, iar după ce starea sa de sănătate s-a deteriorat singura soluție era să meargă în străinătate. Șefii Ministerului Sănătății și ai Agenției Naționale de Transplant nu au reușit însă timp de câțiva ani să încheie acordurile necesare. Pe 4 octombrie, în Focșani a fost organizat un protest în care oamenii au cerut ca Ionuț Anghel să fie ajutat. Din păcate, timpul nu a mai avut răbdare.
Moartea lui Ionuț Anghel este pe o pată rușinoasă pentru Ministerului Sănătății, întrucât indiferent cine s-a aflat la conducerea sa în ultimii ani, parcă nimeni nu a vrut să îi ajute pe bolnavii care au nevoie de transplant de plămâni. Înaintea tânărului din Mărășești au murit și alte persoane aflate în aceeași situație și, din câte se pare, vor mai muri și alții, pentru că aceștia nu pot trăi doar cu promisiuni.
Cu o zi înainte de a trece în neființă, Ionuț Anghel a spus într-o postare parcă premonitorie pe pagina sa de Facebook că statul român parcă așteaptă dispariția celor aflați în situația sa pentru a scăpa de probleme.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Ultimul mesaj al lui Ionuț Anghel
Ce țară …
Trăim într-o țara în care dacă o singură persoană are o boală ce are nevoie de tratament sau transplant (în cazul meu), în afară țării, nu reușește mare lucru… Se lovește de tot ce ține SISTEM MEDICAL ROMÂNESC și de toate prostiile birocratice (care în afară se rezolvă imediat, la noi durează cu săptămânile) și de oamenii din sistem care fug de responsabilitate …
Eu mă lupt pentru fiecare zi și noapte de noapte în speranța că va există și un „mâine” și am afirmat asta în mai multe rânduri însă „cei de sus” au dat din cap în sens afirmativ că am nevoie de ajutor și cam atât … nimic concret!
Când văd ce-mi spun cei care s-au tratat în afară, că acolo se poartă cu ține că și cum ai fi de-al lor… Doar când auzi ,,că și cu un OM” … de-al lor sau nu, pentru mine nu a mai contat. Deci se pune prețul pe Viață, te ajută, nu te lasă să ajungi în ultima fază că să-ți mute, mai apoi, un dosar de colo-colo.
A trebuit să se întâmple iar o tragedie că cea de la Piatră Neamț, că să se vadă că nu se mișcă mare lucru?
Am observat cât de operativi au fost în cazul medicului erou care a fost mutat în Belgia. Jos pălăria. Deci se poate că să fim și operativi în timp util … Se poate dacă se vrea! Pentru restul bolnavilor care au nevoie, în cazul meu, de tratamente sau transplant în afară, de ce nu se reușește nimic? De ce nu putem fi mereu la fel de operativi și să punem accent pe VIAȚĂ?
E nevoie să „dispărem” că să punem capăt problemei și să nu mai stresăm pe nimeni?
Încet, încet, o să rămânem și fără bani de medicamente și terapii … și atunci … Dumnezeu cu mila …
Sper că cei cu putere de decizie să realizeze că noi murim, la propriu, pe zi ce trece, chiar dacă nimeni nu înțelege asta …
De ce e nevoie de astfel de tragedii că să se tragă mereu câte un semnal de alarmă în acest Sistem? De câte semnale de alarmă e nevoie. Deja începem să le numărăm la două mâini …
