În dezbaterea publică despre „aparatul bugetar supradimensionat”, primăriile sunt adesea criticate pentru numărul mare de angajați și pentru cheltuielile ridicate cu salariile. Realitatea este însă mai nuanțată.
Statisticile oficiale includ nu doar angajații primăriilor, ci și persoanele care sunt angajate ca asistenți personali ai persoanele cu handicap.
Cheltuielile pentru asistența socială sunt suportate în proporție de 10% de primării și 90% de la bugetul de stat. Însă contractele de muncă sunt încheiate cu primăriile, astfel că aceste persoane apar ca angajați ai acestora, deși nu desfășoară activități administrative.
Această modalitate de gestionare face ca numărul total al personalului din administrația locală să pară mult mai mare, în unele cazuri fiind chiar dublu. Ministerul Finanțelor include în cheltuielile de personal ale primăriilor sumele pentru asistenții persoanelor cu handicap, fără a face diferența între partea plătită de primării și cea acoperită de stat.
Practic, dacă o primărie are cheltuieli de 1 milion de lei pentru asistenții personali, 100.000 de lei provin de la bugetul local, iar 900.000 de lei sunt de la bugetul central. Totuși, în datele oficiale, întreaga sumă de 1 milion este atribuită primăriei, ceea ce crește artificial cheltuielile de personal raportate.
Discuțiile despre administrația locală sunt justificate, mai ales că împărțirea administrativă actuală datează din 1968, însă este important ca datele folosite să nu fie înșelătoare.
În afară de asistenții personali, sunt și persoane care primesc o indemnizație pentru a avea grijă de persoanele cu handicap, situație în care, de asemenea, 90% din sume sunt suportate de la bugetul de stat.
