Focșaniul este prins într-o spirală a lucrărilor care nu se mai termină, un fel de blestem perpetuu al proiectelor prost executate, care duc la noi probleme ce nu pot fi remediate decât prin alte lucrări, alte cheltuieli. Toate aceste probleme au un numitor comun: PSD. Din 2000 PSD tot modernizează Focșaniul, iar sfârșitul modernizării pare la fel de departe, atunci și acum, precum Calea Lactee. După 24 de ani, 16 ani cu primarul Decebal Bacinschi și opt ani cu primarul Cristi Misăilă, orașul e un șantier, în care azi se sparge ce s-a lucrat ieri, mâine se rectifica ce s-a uitat azi și tot așa.
Ce se întâmplă acum în Focșani este un avânt pompieristic generat de apropierea alegerilor locale, care se va stinge curând. Ce va rămâne? Dacă prin clădirile reabilitate nu prea avem ocazia să mergem, pe străzi circulăm toți și vedem ce se întâmplă. Și ar trebui să fim naivi să nu ne gândim că modul în care nu s-a lucrat nu va avea consecințe. După ce va trece campania electorală, aparența strălucitoare a investițiilor se va stinge și vom intra în etapa deteriorării acestora, a reparațiilor nesfârșite și a traiului prin șantierul numit ”Focșani, acasă”.
Cei care s-a născut în 2020 au acum 24 de ani și nu au avut ocazia să trăiască într-un oraș normal, în care să se bucure de condiții civilizate. Tinerii de acum 24 de ani au trecut de jumătatea vieții și au petrecut acest timp printre șanțuri, trotuare sparte, dărâmături, străzi bombardate, ascultând lozincile în care este omniprezent cuvântul ”modernizare”.
Această situație este cauzată de faptul că politicienii locali au înțeles de mult timp că pot face aproape tot ceea ce vor, sub umbrela aparenței interesului pentru cetățeni, deoarece la noi nu există un spirit critic dezvoltat, care să ducă la sancționarea la vot a celor care nu și-au făcut treaba. Alegătorii au rămas prizonierii unei gândiri în care schimbarea nu există: ”Aș vota pe altcineva, dar pe cine?”, ”A furat, dar a și făcut”, ”Cine vine vrea să se îmbogățească, ăsta măcar și-a făcut plinul” șamd. Din păcate, acest tipar de gândire decide, de regulă, cine iese primar.
