Sorin Grindeanu, președintele PSD, are o evoluție pe scena politică în care își schimbă pozițiile atât de des încât probabil nici el nu mai știe ce a spus ieri. Toate mișcările sale par a fi făcute pentru a fugi de răspunderea guvernării, dar de a avea, în același timp, cel mai greu cuvânt de spus.
Acum, liderul PSD spune că nu vrea un guvern tehnocrat. Nu vrea nici un guvern minoritar PSD, susținut în Parlament de alte partide. Vrea o majoritate politică „asumată”, cu PSD, PNL și UDMR. Iar dacă liberalii nu vor să intre la guvernare cu PSD, Grindeanu are și o „ofertă inversă”: PSD este gata să voteze un guvern minoritar PNL-UDMR.
Numai că, în urmă cu ceva timp, când era întrebat despre un guvern minoritar PNL-USR-UDMR, același Sorin Grindeanu răspundea ironic: „Și cine îi votează?”. Acum, răspunsul ar fi chiar PSD.
Mai mult, pe 30 septembrie, PSD a refuzat votul pentru Guvernul Siegfried Mureșan, format în jurul PNL, USR și UDMR. Grindeanu l-a numit atunci „Guvern Bolojan reșapat” și a cerut parlamentarilor social-democrați să spună „nu”. După numai câteva zile, liderul PSD se declară gata să dea voturile partidului pentru un guvern PNL-UDMR.
Iar peste toate acestea, la originea actualei crize politice se află chiar PSD, condus de Sorin Grindeanu, alături de AUR. După ce a contribuit decisiv la dărâmarea Guvernului Bolojan, Grindeanu cere acum liberalilor să revină la guvernare și se oferă chiar să le voteze un cabinet minoritar.
Desigur, politica presupune compromisuri. Situațiile se schimbă, iar partidele trebuie uneori să își revizuiască pozițiile. Dar există o diferență între compromis și negarea propriilor argumente de ieri.
Când respingi un guvern pentru că este minoritar, iar apoi te oferi să votezi un alt guvern minoritar; când respingi un cabinet liberal într-o săptămână și te oferi să susții unul liberal în următoarea; când răstorni un guvern și apoi îi chemi pe cei pe care i-ai răsturnat să guverneze din nou, problema nu mai este doar flexibilitatea politică.
Comportamentul lui Sorin Grindeanu lasă impresia că interesele sale și ale PSD sunt mai importante decât stabilitatea țării, că oamenii pot fi tratați ca și cum n-ar avea memorie și discernământ, iar consecințele crizei politice contează prea puțin atât timp cât jocul îi servește propriilor interese.
