Am mers marți dimineață la Direcția de Sănătate Publică Vrancea pentru a cere câteva detalii despre avizul necesar organizării manifestărilor sportive în perioada următoare. În timp ce ofițerul de serviciu încerca să ia legătura cu un medic, lângă noi și-a făcut apariția un cuplu, bărbatul ținând-o strîns de mînă pe femeia de lângă el.
„Vreau o adeverință că nu am coronavirus” a sunat solicitarea bărbatului. Imediat la ghișeu și-a făcut apariția un angajat de la DSP care l-a întrebat respectuos pe bărbat de ce are nevoie de o asemenea adeverință. „Am venit din Italia, iar medicul de familie m-a trimis la DSP să-mi dați adeverință că nu am coronavirus”, a spus bărbatul. Spre uluiala celor prezenți, acesta a început să râdă sarcastic în fața angajatului DSP și să fie foarte mirat că în „țara asta” nu se dă o asemenea adeverință.
Angajatul DSP i-a explicat că de fapt ar fi avut obligația să se izoleze pentru 14 zile, nicidecum să călătorească cu microbuzul din satul unde locuia până la Focșani. La fel de mirat, bărbatul a ținut-o pe a lui și a încercat să-l convingă pe angajatul DSP să-i elibereze adeverința, pentru că el nu are coronavirus. Ca și cum ar fi avut în buzunar un aparat și s-ar fi testat singur, iar rezultatul a fost negativ. Calmul angajatului DSP l-a nedumerit pe bărbat, care a continuat să râdă sarcastic și să fie mirat de „țara asta”. Mai bine nu s-ar fi întors in „țara asta” pentru a pune în pericol și sănătatea altora.
Nu știu care a fost finalul poveștii de la DSP Vrancea pentru că m-am îndepărtat de acest bărbat, conștient fiind că virusul se poate transmite mult mai ușor când ai de a face cu asemenea situație. Am uitat să mai dau bună ziua la plecare, nu am rezolvat problema mea, dar am realizat că uneori comportamentul oamenilor este mai periculos decât virusul în sine.
