Pentru al doilea an consecutiv, Muzeul Vrancei a organizat Școala de vară, destinată tinerilor cu scopul de a-i atrage pe aceștia către valorile tradiționale vrâncene, spre dorința de cunoaștere a istoriei județului și a valorificării mediului înconjurător. Potrivit directorului Muzeului Vrancei, Valentin Muscă, prin aceasta se dorește o aducere în actualitate a ideii de școală de vară, ce există din perioada interbelică, însă dându-i-se o notă specifică zonei Vrancei. „Rolul acestei școli de vară este să fie o alternativă la ceea ce este dat la școală, sa îi învățăm pe copii despre meseriile tradiționale vrâncene. Ideea cu acele ateliere tradiționale este de a sparge gheața și de a-i determina pe elevi să descopere valoarea tradițiilor vrâncene,” ne-a declarat directorul Muzeului Vrancei, Valentin Muscă.
Programul a fost divers și a cuprins vizite la Muzeul Unirii, unde elevii din clasele primare au cunoscut personalitățile care au contribuit la Mica Unire (Alexandru Ioan Cuza și Moș Ion Roată), ateliere meșteșugărești pe diverse teme (olărit, țesut, desenat, pictură, de cercetași ), precum și un cinematograf în aer liber, în curtea Mausoleului Eroilor din Focșani, și în cadrul căruia doritorii au vizionat filme și documentare istorice. Activitățile s-au desfășurat în toate secțiile muzeului județean (Muzeul Unirii, Mausoleul Eroilor din Focșani, Secția de Științe ale Naturii, Muzeul Satului Vrâncean și Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuță” din Dragosloveni), însă cele mai numeroase au fost la Secția de Etnografie din Crângul Petrești.
Jocuri vechi de aproape o sută de ani, ateliere de olărit și de desen în creion
“Jocuri pentru copii și tineret de altădată”, un atelier de desen în creion sub titlul “Muzeul Satului văzut prin ochi de copil”, atelier de cusături tradiționale vrâncenești și un atelier de olărit – acestea sunt activitățile ce au avut loc în Crângul Petrești. „Ne-am propus atelierul de jocuri tocmai pentru salvgardarea și conservarea patrimoniului imaterial al județului Vrancea, prin practicarea acestor jocuri vechi de peste 90 de ani. Atelierul de desen în creion se desfășoară sub titlul “Muzeul Satului văzut prin ochi de copil”, iar aici copiii participanți ne-au surprins cu lucrări deosebite, apoi atelierul de cusături tradiționale vrâncenești are rolul de a promova arta țesutului și a cusutului. Unul dintre atelierele cu succes foarte mare este cel de olărit, pe înțelesul copiilor, ceramica de Irești”, ne-a precizat profesor Alina Ulmeanu, șefa secției de Etnografie.
Potrivit acesteia, Școala de vară a fost gândită ca un program care are rol educațional, social și informațional. „Rolul educațional al programului este dat de dezvoltarea imaginației creative, care elimină frica de greșeală și teama de nou, rolul social este dat de integrarea optimă a copiilor în societate prin sensibilizarea acestora de a accepta diversitatea etnică si culturală, prin cultivarea respectului față de semeni, iar rolul informațional este dat de realizarea acestei oferte educaționale ale cărei informații sunt adecvate dezvoltării psiho-sociale a copiilor participanți la program”, a mai declarat Alina Ulmeanu.
Olaritul, preocupare aproape dispărută în Vrancea, este readus la viață cu ajutorul copiilor
Unul dintre atelierele cele mai iubite din această vară a fost cel de olărit. Acesta s-a desfășurat sub îndrumarea lui Dorel Fecioraș, un meșter popular din localitatea Irești, un străvechi centru de olărit. Atelierul a fost gândit să stimuleze interesul copiilor pentru meșteșugurile străvechi, prețuirea, respectul, dragostea față de aceste meșteșuguri și pentru a le dezvolta imaginația, creativitatea tocmai prin lucrări practice. Acest atelier a atras numeroși participanți poate și prin faptul că aici se poate simți, la propriu, cum lutul prinde viață dupa propria imaginație.
Sara, de numai 10 ani, a ajuns la atelierul de olărit îndrumată de mama ei. “Am ajuns aici după ce mama mi-a făcut o surpriză. Ea a văzut pe facebook că se organizează acest eveniment și m-a adus aici. Îmi place foarte mult și mi s-a părut foarte interesant cum se simțea lutul în mâini,” ne-a spus Sara.
Alina Elena este o adolescentă de 15 ani și a venit la atelierul de olărit cu diriginta. “Este o oportunitate unică, pentru că ceea ce facem aici nu putem face zi de zi,” ne-a precizat Alina Elena.
Daria, deși are doar 9 ani, și-a însoțit o colegă la școala de vară, unde a descoperit că este distractiv și relaxant. ” Mama mea a aflat de la mama unei colege de această școală de vara și am zis că ar fi frumos să nu o las singură pe colega mea și să o însoțesc. Mi-a plăcut mult aici, mai ales să simt așa lutul moale printre degete. Mi se pare interesantă modalitatea aceasta de a face ulcele. Este distractiv și relaxant,” ne-a declarat Daria.
Cum am putea să păstrăm vii meșteșugurile tradiționale?
Am fost impresionată de curiozitatea copiilor, mai ales în ceea ce privește atelierul de olărit, unde doritorii au simțit lutul cum le alunecă printre degete. Vrancea era cunoscută cândva pentru ceramica de Irești, însă meșteșugul olaritului s-a pierdut în ultimii 30 de ani. Interesul pentru acesta a scăzut odată cu epoca tehnologizării și a consumatorismului, în care totul este găsit de-a gata, iar răbdarea pentru a confecționa singuri ceva a pierit și ea.
Ce s-ar putea face pentru ca acest meșteșug să fie mai mult promovat? O mai mare mediatizare a acestor ateliere.
În afară de cunoașterea trecutului, beneficiile pentru elevi sunt mult mai mari și incomensurabile. Copiii de azi, viitorii adulți de mâine, învață ce înseamnă răbdarea, ce înseamnă satisfacția lucrului făcut de propriile mâini și cum este să simți că poți da formă lutului. Mai mult decât atât, învață să aprecieze munca și se crează acea legătură peste timp cu înaintașii noștri. (Ioana BEȘLEAGĂ)
